Fardul de obraz e produsul care schimbă cel mai mult impresia generală a unui machiaj cu cel mai puțin efort. Și tot el e produsul pe care cei mai mulți îl aleg exclusiv după culoare, ignorând complet textura — care, în practică, decide dacă rezultatul arată ca o îmbujorare sau ca o pată de culoare aplicată pe față.
Regula de bază e că textura fardului trebuie să semene cu textura pielii de dedesubt. Piele mată cere produs pudrat, piele cu luciu natural cere produs cremos. Când cele două nu se potrivesc, produsul fie alunecă, fie se agață.
Cremă, pudră, lichid: ce face fiecare
Fardul în cremă are o bază grasă și pigment dispersat în ea. Se topește în piele, lasă un finish satinat și, pentru că e semitransparent, arată ca o culoare care vine din interior. Cere piele hidratată ca să se întindă. Pe un ten uscat sau descuamat se adună în zonele texturate și accentuează exact ce voiai să ascunzi. Rezistă mediu — patru, cinci ore fără retuș.
Fardul pudră e pigment presat cu liant. Se așază deasupra pielii, nu în ea, și de aceea are nevoie de o suprafață uniformă dedesubt. Are cea mai bună ținută, cel mai bun control asupra intensității și cea mai mare varietate de finisaje — mat, satinat, cu sclipici fin. Pe piele uscată arată prăfos și îmbătrânește vizibil trăsăturile.
Fardul lichid sau în tinctură e cel mai pigmentat și cel mai puțin iertător. Se absoarbe rapid, pătează literalmente pielea și rezistă toată ziua, uneori și după demachiere dacă ai exagerat. Dă cel mai natural efect dintre toate, dar îți lasă cam cinci secunde ca să îl întinzi. Formulele în gel sunt varianta mai blândă, cu ceva mai mult timp de lucru.
Cum alegi după tipul de ten
Ten gras. Pudră, aproape întotdeauna. Fardul în cremă pe un ten care produce sebum constant migrează spre nas și dispare de pe pomeți în trei ore. Dacă vrei totuși efectul cremos, aplică-l pe fond de ten deja fixat cu pudră liberă și pune un strat foarte fin de pudră translucidă peste — sandwich-ul ăsta prelungește ținuta cu câteva ore bune. Tincturile funcționează foarte bine pe ten gras, pentru că se leagă de piele și nu au ce să alunece.
Ten uscat. Cremă sau lichid. Pudra pe un ten uscat scoate în evidență fiecare zonă descuamată, mai ales pe pomeți, unde pielea e oricum mai subțire. Fardul în cremă aplicat cu degetele, prin tamponare, se integrează în fondul de ten și lasă suprafața să reflecte lumina natural.
Ten mixt. Depinde de unde e zona grasă. Dacă e strict zona T, iar obrajii sunt normali sau uscați, poți folosi liniștit cremă — fardul stă oricum pe zone care nu lucesc. Dacă lucesc și obrajii, treci la pudră.
Ten matur. Cremă, fără excepții practice. Pielea matură are mai puțin sebum și o textură mai neregulată, iar pudra o accentuează instant. Nuanțele foarte mate îmbătrânesc suplimentar; caută finish satinat, fără sclipici vizibil, pentru că particulele reflectorizante mari se depun în liniile fine.
Ten sensibil, cu roșeață. Aici alegerea e mai degrabă de culoare decât de textură. Nuanțele roz-rece adăugate peste o piele deja roșie amplifică problema. Coral cald, piersică sau maro-roz funcționează mult mai bine. Iar dacă folosești corector verde pe zonele înroșite, nu îl pune sub fardul de obraz — neutralizezi și apoi recolorezi același loc, ceea ce e o pierdere de straturi. Detaliile despre cum se folosesc corectoarele colorate lămuresc și partea asta.
Aplicarea: unde, cât și cu ce
Locul s-a schimbat mult în ultimii ani. Aplicarea strict pe pomeți, sub osul zigomatic, dă un efect de contur, nu de îmbujorare. Efectul natural vine din a pune culoarea puțin mai sus și mai spre exterior, pe partea cărnoasă a obrazului, urcând ușor spre tâmplă. Zâmbește în oglindă și pune produsul pe zona care se ridică — apoi relaxează fața și estompează marginea de sus.
Instrumentele contează la fel de mult ca textura. Fardul în cremă merge cel mai bine cu degetele, pentru că se topește la temperatura corpului; buretele umed dă un rezultat mai difuz, dar absoarbe produs. Pudra cere o pensulă rotundă, moale, cu peri deși, ținută lejer — presiunea e cea care depune prea multă culoare, nu cantitatea de pe pensulă. Lichidul se aplică punctual, două picături, și se bate imediat cu buretele.
Cantitatea e aproape întotdeauna prea mare la început. Mai simplu e să construiești în două straturi decât să încerci să ștergi excesul cu pudră, gest care produce de obicei o zonă mai palidă în mijloc și o margine vizibilă în jur. Iar dacă tot ai exagerat, un strat subțire de fond de ten tamponat peste rezolvă situația mai elegant decât orice altceva — un truc pe care machiorii îl folosesc mai des decât recunosc.
